Satul Gîldău este situat în S-E Câmpiei Bărăganului la aproximativ 30 km distanţă de Călăraşi şi 20 km faţă de oraşul Feteşti pe malul stâng al braţului Borcea. Satul este împărţit în două: Gâldău şi Mârleanu. Se pare că numele Mârleanu provine de la localnicii veniţi aici în secolul al XVIII-lea din localitatea dobrogeană cu acelaşi nume. Ei s-au aşezat în partea de vest a satului Gâldau. Denumirea de ,,gâldău” provine de la aşa numitele –gâldaie- gropi de pe malul Borcei în care se aduna apa. Administraţia locală- primăria se află in satul Jegălia, reşedinţă de comună.
După evidenţa din septembrie 1969 satul Mârleanu - Gâldău avea un număr de 511 familii care se ocupau în majoritate cu agricultura şi pescuitul. În urma recensământului din 2011, în sat îşi duc viaţa 1231 de persoane ce locuiesc în 430 de case, toţi fiind ortodocşi.
Din monografia satului şi a bisericii din 1969 cităm ,,ceea ce ne mâhneşte este faptul că bisericile acestor sate nu sunt amintite în nici un act şi va trece timp până când vor fi amintite în lucrările ce se fac în zilele noastre - de asemenea biserica nu are act de proprietate asupra terenului din curte”
Din cele relatate până aici se poate vedea că alături de băştinaşii care au alcătuit la început populaţia satului în majoritate agricultori, ciobanii dobrogeni au constituit al doilea element ce populau satele de pe malul stâng al Borcei, jegălia, Beilic, Oltina- sate existente şi astăzi în Dobrogea. Apreciind după cărţile vechi de cult se poate vedea că înainte de 1850 a existat în satul Gâldău, în nord, pe deal o bisericuţă de lemn ce a deservit nevoile spirituale ale credincioşilor. Tot în curtea acestei bisericuţe se pare că au fost înmormântaţi parohienii mutaţi la Domnul. De la vechea biserică s-au păstrat icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă. Nu se ştie cu exactitate forma bisericii pentru că nu au fost găsite urme de fundaţie, numai crucea de la sfântul Altar în formă octogonală de lemn de înălţimea de 1 metru şi groasă de 80 cm. Acum pe terenul bisericuţei se află o troiţă ca mărturie. Această biserică a existat până în anii 1890-1891 când încep lucrările la biserica de piatră din centrul satului de lângă şosea.
Construcţia actualei biserici s-a desfăşurat între anii 1892-1896. Biserica este construită în formă de cruce din cărămidă.
În patrimoniul parohiei se găseşte un antimis din anul 1861 semnat de mitropolitul Nifon al Ungro-Vlahiei,
-Minei pe februarie şi martie 1852,
-Carte de te-deum din 1879, Rânduiala octoihului 1882,
-Octoih Mare 1882,
-Orologiu, 1887,
-Dumnezeieştile Liturghii 1887,
-Triod 1893,
-Tipic bisericesc 1893.
Preotul care a păstorit, probabil până la dărâmarea vechii biserici a fost un oarecare Stan Duhovnicul, originar din satul Gâldău, aşa cum reiese din inscripţia de pe prima pagină a mineiului din luna februarie ,,Această carte este legată de D. Niţă, Dinulescu Potcapierul din Bucureşti pe la anul 1868 şi ale primarului Vasile Marinescul şi notarului său Hristache Teodorescu, obrazul Bisericii fiind preotul Stan Duhovnicul din Gâldău, iunie 22”.
Actuala biserică parohială a fost construită cu contribuţia credincioşilor satului din necesitatea de a avea un locaş de cult pentru nevoile lor sufleteşti şi duhovniceşti. Preotul care a coordonat lucrările de construcţie a fost Constantin Niţulescu, el ocupându-se de strângerea fondurilor astfel că în anul 1892 a fost pusă piatra de temelie – lucrările fiind terminate în anul 1896 şi tot atunci biserica a fost sfinţită, însă nu se ştie cu exactitate de către cine.
Iniţial biserica a fost construită cu 2 turle de lemn- una mare pe naos şi una mai mică deasupra pronaosului şi a fost acoperită cu tablă neagră. Pictura a fost făcută foarte sumar în ulei cu chipul câtorva sfinţi şi scene din viaţa Mântuitorului. Pictura a fost executată de către pictorii Martinescu şi Corbul ce se găsesc consemnaţi pe pisania bisericii. Cu timpul această pictură s-a degradat.
Preotul Constantin Niţulescu a păstorit până în anul 1927, când, după trecerea sa la Domnul, preia păstorirea credincioşilor, Preotul Gheorghe Z Radu. Prin râvna acestuia a fost executată actuala pictură a bisericii în tehnica fresco, cu contribuţia credincioşilor de către pictorul Vasile Caraman şi zugravul Costică Tudor. În decursul vremii s-au mai făcut reparaţii, cea mai importantă fiind în anul 1964 când s-a redus turla cea mare căreia îi putrezise contraforţii şi a fost din nou învelită biserica cu tablă galvanizată.
Pr Trifan Stan a construit o clopotniţă în partea de apus a bisericii, gardul ce împrejmuieşte biserica pe latura de la şosea, iar în anul 2002 , prin contribuţia d-lui Paul Stoian s-a construit actuala clopotniţă prin care se face accesul în sfântul locaş.
Pr Radu Gheorghe trece la Domnul în anul 1969, după ce a păstorit parohia 42 de ani.
În acest an, conform regulamentelor BOR, parohia a fost publicată vacantă şi a fost numit prin transfer,în urma concursului,Pr Trifan Stan de la Valea Presnei Protoieria II Ilfov.
anul 2011. Şi părintele Trifan S. a păstorit, din voia lui Dumnezeu tot 42 de ani această comunitate
Începând cu data de 1.11.2011, odată cu pensionarea părintelui Trifan Stan, în urma concursului, a fost numit de către PS VINCENŢIU pr. Voicu Ionuţ Costinel originar din satul Iezeru, comuna Jegălia, după ce mai întâi a păstorit mai bine de 4 ani credincioşii parohiei Nicoleşti Protoieria Slobozia.
În luna Decembrie a anului 2011, prin contribuţia Primăriei Jegălia au fost schimbate vechile ferestre ale bisericii cu unele noi de termopan maro.
O prioritate este încălzirea pe timpul iernii, drept pentru care se iniţiază demersurile necesare.
De asemenea,prin strădania pr Voicu Ionuţ a fost obţinut titlu de proprietate pentru terenul pe care este construită biserica.
În prezent ne aflăm într-un proces de modernizare şi înfrumuseţare a bisericii, având totodată în proiect construirea unei trapeze şi a unei cancelarii parohiale, precum şi a unui mic muzeu parohial.